Cum se transmite si cât dureazã perioada de incubatie?

Virusul este transmisibil prin contact direct cu saliva (strănut, tuse, vorbit, sărut) sau obiecte contaminate. Acesta trăiește câteva ore în afara corpului uman. De exemplu, virusul poate supraviețui pe o jucărie care a fost băgată în gură de un copil infectat. Dacă jucăria este băgată în gură de un alt copil câteva ore mai târziu, virusul se poate transmite astfel. La fel, atunci când un copil bea sau mănâncă după un adult infectat din același pahar, respectiv mănâncă cu aceeași furculiță. Virusul poate fi transmis și prin transfuzie de sânge sau transplant. După infecție, acesta rămâne în organism tot restul vieții și va fi excretat în salivă intermitent de către persoana care a fost infectată. Perioada dintre momentul expunerii unui copil sănătos la virus și apariția primului simptom la copil este de 30-50 de zile.

Cum se manifestã?

Mononucleoza infecțioasă se poate manifesta diferit de la copil la copil. Ea poate fi asimptomatică, adică poate trece neobservată sau se poate manifesta tipic prin simptomele de mai jos:

  • Febră
  • Inflamația gâtului cu sau fără pete mici și roșii pe cerul gurii  sau cu aspect de fals „puroi în gât” (prezența exudatului în gât)
  • Inflamarea localizată sau generalizată a ganglionilor
  • Creșterea în dimensiuni a ficatului și a splinei (hepatosplenomegalie)

Simptomele sunt mai severe atunci când copilul are un deficit imun. În cazul copiilor tratați cu antibiotic (în principal ampicilină sau amoxicilină) poate apărea ulterior o erupție pe corp.

Complicațiile imediate ale acestei boli implică sistemul nervos central (dintre care amintim: meningită, encefalită, mielită, sindrom Guillain-Barre, etc.), complicații hematologice (dintre care amintim rupture splenică, anemie hemolitică, tromobocitopenie, agranulocitoză, etc.). Ocazional poate fi observată pneumonie, inflamația testiculelor (orhită) sau inflamația mușchiului inimii (miocardită).

Infecția cu EBV a fost asociată cu boli precum: boală Hodgkin, limfom non-Hodgkin, carcinoma nazo-faringian.

Ce investigatii se pot efectua si cum se pune diagnosticul?

  • Medicul poate pune diagnosticul fără alte investigații atunci când mononucleoza infecțioasă se manifestă tipic. Adițional poate efectua:
  • Hemograma care evidențiază tipic creșterea limfocitelor și a monocitelor
  • În sânge, anticorpii de tip Ig M îndreptați împotriva învelișului care înconjoară miezul virusului EBV (capsidă virală)- anticorpi VCA Ig M EBV, pot fi detectați imediat după debutul bolii. Acest lucru se datorează perioadei de incubație lungi. Ei ating un maxim după aproximativ 2 săptămâni de boală și persistă până la 3 luni. Această analiză este utilă mai ales în cazul copiilor sub 4 ani sau atunci când mononucleoza infecțioasă se manifestă atipic.
  • Anticorpii de tip Ig G- VCA Ig G EBV persistă tot restul vieții și reprezintă o modalitate prin care medicul poate verifica dacă copilul a fost infectat.
  • Deoarece simptomele se aseamănă uneorei cu Angina acută streptococică, medicul poate efectua un test rapid de Streptococ beta-hemolitic de grup A. Este recoltată o probă din gât, de la nivelul amigdalelor, cu ajutorul unui tampon steril. Rezultatul este afișat în 5 minute.
  • Ecografie abdominală pentru vizualizarea splinei, dacă medicul consideră.

Care este tratamentul mononucleozei infectioase?

În primul rând este extrem de necesar repausul fizic și odihna, hidratarea bună și tratament simptomatic care include scăderea febrei sau reducerea durerii. Antibioticele nu tratează infecția. Nu este recomandată administrarea antibioticelor de tipul ampicilină sau amoxicilină, deoarece acest lucru poate conduce la apariția unei erupții de tip non-alergic. Atunci când inflamația amigdalelor este importantă și împiedică respirația, medicul poate lua în considerare utilizarea corticosteroizilor ca tratament antiinflamator.

Activitatea fizică intensă sau sporturile de contact trebuie evitate pe parcursul bolii și în perioada de recuperare. Acest lucru este necesar, deoarece splina poate crește în dimensiuni și poate suferi traumatisme în timpul activității fizice intense. În acest caz se poate iniția activitate fizică ușoară după 21 de zile.

Reluarea activității fizice intense la copii sau a sporturilor de contact poate fi efectuată după 4-7 săptămâni, doar dacă micul pacient nu mai prezintă simptome și splina a revenit la dimensiunile normale. Poate dura între 3-6 luni ca un sportiv să revină la forma fizică anterior bolii.

Cum prevenim infectia cu EBV?

Evitați să mâncați sau să beți după o altă persoană. Evitați sărutul cu o persoană infectată. Mononucleoza infecțioasă se mai numește și „boala sărutului”.